Angajati şi Femei

 Legislaţia naţională, în primul rând Consituţia R. Moldova, afirmă egalitatea între cetăţenii săi, fără deosebire de sex, şi în principiu nu conţine norme discriminatorii după acest criteriu. În acelaşi timp, şi codul muncii asigură femeile şi bărbaţii cu şanse egale în sfera muncii. Însă, femeile rămân a fi mai prost plătite decât bărbaţii.

Societatea civilă – în special asociaţiile care militează pentru drepturile femeilor – a semnalat de mai multă vreme inegalităţile în fapt dintre femeile şi bărbaţii din R. Moldova. În schimb, instituţiile publice au abordat problematica egalităţii de gen doar la mese rotunde şi la întâlniri de rang înalt. Multe se vorbeşte, dar puţin auzim despre lucrurile reale care s-au făcut în acest domeniu.

Cadrul legislativ non-discriminatoriu nu asigură lipsa totală a discriminării femeilor la locul de muncă. Aceasta se manifestă indirect, şi în primul rând, în materie de salarizare. Femeile sunt, în special, angajate în domenii mai prost plătite, cum ar fi sistemele educaţionale, sociale sau de ocrotire a sănătăţii. Această situaţie e constituită din cauza stereotipurilor ce continuă să persiste în societate, printre care se numără inferioritatea femeii, inconvenienţele în cazul angajării unei viitoare mame, productivitatea muncii redusă în comparaţie cu cea a bărbatului. Totodată, puţine femei sunt alese sau numite în funcţii de decizie. De cele mai multe, cei care iau hotărâri definitive într-o organizaţie sunt bărbaţii şi tot ei sunt cei care lucrează direct cu banii şi capitalul interprinderii. Discriminatorii sunt şi anunţurile de angajare, de exemplu pentru postul de secretară sunt cerute „fete cu aspect plăcut”. Interesant este şi cazul tânărului care a dat în judecată primăria din sat, deoarece nu a fost acceptat în postul de secretară, pe motiv că este bărbat. Tânărul a câştigat procesul şi a fost angajat în acest post.

 Aceste realităţi nu au loc doar la noi. Cu toate că în mai multe ţări se atestă o creştere a ratei angajării femeilor în sfera muncii şi se măresc şansele de a ocupa un post de muncă mai înalt, nivelul de salarizare rămâne a fi mai scăzut, în comparaţie cu cel al bărbaţilor. Situaţia dată, la nivel naţional cât şi internaţional, poate fi schimbată doar având o bază legislativă mai bună în această materie, dar care să poată fi şi implementată. Desigur, o lege bună nu va schimba starea de fapt, avem nevoie ca şi oamenii să meargă după deciziile femeii, iar aceasta să nu fie doar în „umbra bărbatului